Traseul turistic 5   @   Masivul Ceahlău

Staţiunea Durău - Poiana Viezuri - Cascada Duruitoarea - Poiana Săiuşului - Jgheabul lui Vodă - cabana Dochia

  • Marcaj: cruce roşie
  • Diferenţă de nivel: 1020 m
  • Lungime: 7900 m
  • Grad de dificultate: mediu
  • Timp de parcurs: 4h 30' - 5h
  • Traseu practicabil tot timpul anului

Timp de parcurs pe etape

Staţiunea turistică Durău - Poiana Viezuri (1h - 1h15') - Piatra Lată (45' - 1h) - cascada Duruitoarea (1h30' - 2h) - Poiana Scăiuş (2h30' - 3h) - Poliţa cu Ariniş (3h30' - 4h) - Curmătura Piciorul Şchiop (4h - 4h30') - cabana Dochia (4h30' - 5h)

 

Informaţii despre traseu

Este un traseu istoric, făcând parte dintre primele şapte trasee marcate în Masivul Ceahlău. În anul 1936 este marcat cu semnul cruce roşie pe fond alb, semnul păstrându-se până în prezent. Această potecă a fost străbătută de Alexandru Vlahuţă, cel care ne-a lăsat o frumoasă descriere a acestei zone.

Traseul turistic, denumit şi "traseul Duruitoarei", începe în faţa hotelului "Bistriţa" din staţiunea Durău. După ce se traversează un pod de beton peste un pârâu mic, se coboară în "Poiana Cailor". În această poiană este amenajată o pârtie unde iarna se poate practica schiul. Traseul continuă într-un urcuş uşor pe lângă liziera din stânga poienii, paralel cu o mică vale, după care se intră în pădure. Poienile şi marginile pădurii reprezintă importante locuri de adăpost pentru diferite animale.

Informaţii despre faună

Ariciul (Erinaceus europaeus) stă ziua ascuns sub grămezi de lemne sau frunze uscate, ieşind după hrană la lăsatul întunericului. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, melci, uneori broaşte, ouă sau chiar păsări care cuibăresc la sol. Este deosebit de iscusit în vânarea şerpilor şi chiar a viperelor, fiind imun la veninul acestora. Este uşor de recunoscut după corpul acoperit cu ţepi tari şi ascuţiţi, lungi de aproape 2 cm, de culoare brun-neagră la vârf şi albă la mijloc. Pe burtă corpul este acoperit de o blană cu peri lungi şi aspri, alb-gălbui. Botul se aseamănă cu un rât, cu mustăţi lungi şi aspre. Ariciul este un animal singuratic. În anotimpul rece hibernează. Când este în pericol se strânge ghem, descurajându-şi duşmanii cu ţepii săi. Cei care totuşi se încumetă să-l atace sunt bufniţa şi vulpea.

Din partea superioară a poienii se poate admira o imagine de ansamblu a staţiunii Durău, cabanele şi hotelurile din această staţiune oferind turiştilor condiţii bune de cazare şi masă.

Pârâul lui Bucur
Pârâul lui Bucur

Poteca continuă paralel cu pârâul lui Bucur, prin pădurea de molid şi fag. Pe trunchiurile copacilor se pot vedea uneori diferite specii de ciocănitori.

Informaţii despre faună

Ciocănitorile atrag atenţia asupra lor prin bocănitul lor în scoarţa copacilor, atunci când sunt în căutare de hrană. În pădurile din Masivul Ceahlău pot fi întâlnite atât ciocănitorile pestriţe (Dendrocopos major şi D. leucotos), cât şi ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius).

Ciocănitoarea este o pasăre agăţătoare. Are gheare lungi, încovoiate şi ascuţite la vârf, cu care se agaţă de coaja copacilor, sprijinindu-se pe coadă, motiv pentru care penele cozii sunt tari şi groase. Ciocăneşte în coaja copacilor până ce simte că "sună a gol", apoi bate până sparge scoarţa şi dă de insecte. Ciocănitoarea rămâne peste iarnă la noi, curăţind copacii de insecte şi larvele acestora. În Masivul Ceahlău foarte rar se poate întâlni ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus), care reprezintă un relict glaciar. Este o specie ce preferă pădurile bătrâne de molid. Pentru a obţine seva copacului, această ciocănitoare practică găuri circulare la baza trunchiurilor de molid.

Trunchiuri de copaci

Păsările răpitoare de noapte au un rol deosebit în menţinerea echilibrului în natură, majoritatea lor hrănindu-se cu rozătoare şi cu animale bătrâne sau bolnave. Bufniţa (Bubo bubo) - monument al naturii - este cea mai mare dintre păsările răpitoare de noapte.

Bufniţa

Consumă într-o vară până la aproape o mie de şoareci. Îşi face cuibul în copacii înalţi, în el depunând în fiecare an câte trei ouă. Sunetele scoase de bufniţă sunt scurte şi pătrunzătoare.

Traseul traversează şoseaua asfaltată dintre staţiunea Durău şi cabana Izvorul Muntelui, după care panta se accentuează uşor înainte de a ajunge la "Poiana Viezuri". În poiană, la altitudinea de 1195 m, traseul se intersectează cu poteca turistică marcaj triunghi galben ce vine de la cabana Fântânele, unde se poate ajunge în mai puţin de o oră.

Informaţii despre faună

Viezure (Foto: Kenneth Johansson / Myra)

Viezurele sau bursucul (Meles meles) are labe scurte, cu gheare solide, adaptate pentru săpat. Îşi sapă în pământ vizuini până la adâncimea de 2 m, cu galerii lungi de 7-8 m, în care depozitează hrana, îşi face cuibul propriu-zis şi îşi amenajează un spaţiu pentru excremente. Vizuina are mai multe intrări, pe care le foloseşte în caz de pericol. Cum se înserează, acesta porneşte după hrană. Aceasta constă în tot felul de fructe, seminţe, larve, melci, ouă furate din cuiburile situate pe sol. Rar se caţără în copaci, în schimb este un înotător iscusit.

Din această poiană, poteca se orientează spre sud-vest, continuând aproape pe curbă de nivel. După 15 minute, timp în care se trece printr-o zonă defrişată, se ajunge lângă un izvor de unde se vede spre nord Obcina Boiştea şi munţii Bistriţei. Poteca se strecoară anevoios printre blocuri mari de conglomerate desprinse din abrupturile Pietrei Ciobanului şi Toaca, cu foarte mult timp în urmă. Pe aceste stânci, datorită umezelii ridicate, au pus stăpânire muşchii, lichenii şi alte plante.

Muşchi şi licheni
 

Până în albia pârâului Rupturi se traversează descendent mai multe văi mici, iar pe malul drept al pârâului se intersectează traseul marcat cu cruce albastră. Ambele trasee continuă în amonte, printre bolovani şi copaci uscaţi. Din ce în ce mai puternic se aude zgomotul produs de cascada "Duruitoarea". Aici a fost amenajat un loc de popas.

Aspecte geologice

Accesul la cascada Duruitoarea se face pe trei trasee turistice marcate:

  • traseul marcat cu cruce roşie, descris anterior (traseul 4);
  • traseul marcat cu triunghi galben, ce pleacă de la cabana Fântânele;
  • traseul marcat cu cruce albastră.

Pe toate aceste trasee se poate ajunge la acest obiectiv turistic, plecând din staţiunea Durău, în aproximativ 2 ore.

Dezagregarea conglomeratelor şi gresiilor datorată fenomenelor de gelivaţie (îngheţ-dezgheţ) şi avalanşelor a dus la detaşarea din pereţii verticali a coloanelor, turnurilor, dar şi la adâncirea jgheaburilor, formarea de săritori şi cascade. Pe pârâul Rupturi, cu obârşia la marginea platoului central, sunt mai multe praguri, dintre care două mai mari formează cascada Duruitoarea (1021 m alt.). Înălţimea totală depăşeşte 20 metri, prima treaptă fiind mai mare. În anotimpul de primăvară, odată cu topirea zăpezilor creşte şi debitul pârâului, priveliştea cascadei devenind cu adevărat spectaculoasă.

Traseul continuă prin stânga cascadei, urmând o pantă abruptă. Poteca este amenajată cu scări şi balustrade de lemn. Datorită dificultăţilor acestei zone, traseul nu este recomandat turiştilor în anotimpul de iarnă. Din loc în loc pădurea de molid se răreşte, dând la iveală ţancuri din zona abruptă a Pietrei Ciobanului. După ce poteca îşi schimbă pentru puţin timp direcţia spre est, copacii se răresc şi se iese în "Poiana Scăiuş". Poienile din jurul muntelui precum şi zona platoului central sunt locuri în care putem întâlni numeroase specii de plante rare.

Informaţii despre floră

În pădurea de molizi putem întâlni brusturul negru (Symphytum cordatum), un endemit caracteristic acestor păduri, sau viorele galbene (Viola biflora), un relict glaciar delicat şi suav. Alături de ele mai poate fi văzută cădelniţa (Campanula carpatica), un alt endemit carpatic.

Depăind această poiană pe la baza unui perete stâncos, poteca iese deasupra lui. Se urcă apoi pe piciorul de munte de sub Piatra Ciobanului, până într-un loc deschis de unde se vede valea pârâului Schit, Obcina Boiştea şi, mai departe, Munţii Bistriţei. Urcuşul devine tot mai dur. Se traversează "jgheabul Arinişului", unde găsim amplasate câteva cabluri pentru siguranţă, după care se iese în "Poliţa Arinişului". Un indicator ne informează că suntem la altitudinea de 1555 m.
Accesul spre zona platoului se face pe sub Piciorul Şchiop şi în aproximativ 10 minute se ajunge la marginea golului alpin. Se poate face un popas spre a se admira Piatra Ciobanului şi vârful Toaca.

 
Piatra Ciobanului şi vârful Toaca
Piatra Ciobanului şi vârful Toaca

Informaţii despre floră

Afinul (Vaccinium myrtillus), întâlnit destul de des în zona de platou, formează mici tufişuri cu înălţimea de până la 50 cm.

Fructul de culoare neagră-albăstruie este comestibil, având calităţi terapeutice.

De la marginea golului alpin, poteca urcă în continuare până când se intersectează cu traseul din Curmătura Stănile, marcat cu bandă albastră. Se ajunge în curmătura Piciorul Şchiop, la altitudinea de 1765 m.

Poteca spre cabana Dochia trece pe lângă "Piatra Lăcrimată". Efortul este răsplătit de imaginea oferită de vârful Toaca spre nord şi, atunci când este senin, spre sud se poate vedea în zare Hăşmaşul.

publicitate