Traseul turistic 2   @   Masivul Ceahlău

Cabana Izvorul Muntelui - Stânca Dochiei - Santinela - Jgheabul cu Hotar - cabana Dochia

  • Marcaj: triunghi albastru
  • Diferenţă de nivel: 980 m
  • Lungime: 5700 m
  • Grad de dificultate: mediu
  • Timp de parcurs: 3h 30' - 4h
  • Traseu practicabil tot timpul anului

Timp de parcurs pe etape

Cabana Izvorul Muntelui - Curmătura Lutu Roşu (45') - Pârâul Izvorul Alb (1h) - Stânca Dochiei (1h15') - Jgheabul cu Hotar (2h15' - 2h30') - cabana Dochia (3h30' - 4h)

Informaţii despre traseu

Cabana Izvorul Muntelui (797 m alt.), situată la confluenţa pârâului Maicilor cu pârâul Izvorul Muntelui, este punctul de plecare în traseul 2. Pentru început se traversează o zonă împădurită, într-un urcuş uşor şi foarte curând se intersectează şoseaua modernizată DJ 155F. De aici se continuă traseul spre punctul "La Arsuri". Se recomandă ca din această intersecţie să se continue urcuşul pe drumul modernizat spre Curmătura Lutul Roşu (1015 m alt.). În câteva locuri de pe şosea se deschide o frumoasă panoramă spre vârful Toaca şi stânca Panaghia. Din Curmătura Lutul Roşu, continuând tot pe şosea, după aproximativ 700 m se ajunge la intersecţia cu pârâul Izvorul Alb. De aici se desprinde spre dreapta un drum forestier care coboară spre satele Izvorul Alb şi Secu.

La podul din beton peste pârâul Izvorul Alb începe drumul forestier pe care se continuă traseul marcat cu triunghi albastru, în amonte, pe firul văii. Pădurea formează o adevărată boltă de frunziş, pe sub care te strecori însoţit tot timpul de apele limpezi ale pârâului. Urcuşul este domol şi după ce se trece de o streaşină de calcar, sub care te poţi adăposti în caz de ploaie, se ajunge într-un luminiş în care străjuie o stâncă mare, impresionantă, înconjurată de stânci mai mici de culoare alb-cenuşiu, stânca Dochiei. Izvorul de sub ea este una dintre obârşiile Izvorului Alb.

Aspecte geologice

Stânca Dochiei (1350 m alt.) este unul dintre numeroasele obiective turistice renumite, răspândite pe întreg cuprinsul Masivului Ceahlău. Despre această formaţiune calcaroasă se cunosc o sumedenie de legende, o parte dintre acestea fiind prezentate în cadrul acestui site.

Informaţii despre faună

Printre crengi sau căţărându-se repede pe trunchiurile copacilor, deseori întâlnim veveriţa (Sciurus Vulgaris). Îşi construieşte adăpost din crengi, frunze şi muşchi de pământ, cu două deschideri: una mai mare spre răsărit, ca să o trezească soarele, şi una mai mică prin care se face nevăzută când apare vreun duşman. La începutul primăverii şi pe la mijlocul verii, în perioada de împerechere, masculii se adună la un loc, încăierându-se. Învingătorul îşi revendică astfel dreptul de a deveni cap de familie.

Vulpea (Vulpes vulpes) este un animal activ, mai ales noaptea, când îşi caută hrana. Aceasta constă din şoareci, melci, larve, insecte, iepuri; îi place mult mierea, răbdând cu stoicism înţepăturile albinelor pentru a o obţine. Când o răzbeşte foamea mănâncă şi cadavrul unei semene. Ziua stă ascunsă în vizuina ei, pe care de multe ori o împrumută de la bursuc, printr-un şiretlic. Ştie că acestuia îi place curăţenia, aşa că vulpea stropeşte cu udul său urât mirositor intrarea locuinţei bursucului, care astfel e nevoit să o abandoneze. Vulpea are o coadă stufoasă, înspicată, care se termină cu un smoc alb sau negru. În căutare de hrană, vulpea poate fi întâlnită atât la poalele muntelui, cât şi în zonele înalte, uneori chiar pe platoul central.

După ce trecem de stânca Dochiei, poteca devine tot mai anevoioasă, pădurea se răreşte şi ajungem în poiana "La Izvoare".

De sub abrupturile vârfului Toaca pleacă două jgheaburi: "Jgheabul cu Hotar" şi "Jgheabul Mare". Ele se întâlnesc în această poiană. Traseul continuă prin partea dreaptă a Jgheabului cu Hotar, până când se ajunge la baza unor pereţi abrupţi. Natura a sculptat în aceşti pereşi o formă asemănătoare unui vultur cu aripile întinse şi pe care localnicii au numit-o "Vulturul lui Traian". După aproximativ 10 minute parcurse prin pădurea deasă, se intră efectiv în Jgheabul cu Hotar.

Prin Jgheabul cu Hotar
Prin Jgheabul cu Hotar

Pereţii se apropie mult, formând un culoar strâmt, cu o pantă accentuată; la ieşire, jgheabul se lărgeşte ca o pâlnie şi se ajunge într-o zonă cu jnepeni şi blocuri mari de piatră. Intrarea în jgheab este străjuită de o stâncă înaltă: "Santinela". Poteca coteşte la stânga, urcuşul devine tot mai greu printre jnepeni; printre ei, din loc în loc, se zăresc stâlpii indicatori. Traseul iese apoi pe platoul Detunatelor, ocoleşte prin stânga vârful Lespezi (1805 m alt.), după care în scurt timp se ajunge la cabana Dochia.

Informaţii despre faună

Ursul (Ursus arctos) îşi face bârlogul prin jgheaburile întunecoase de la Izvorul Alb, de sub Panaghia, Piatra Lată sau Ghedeon. Este un animal omnivor; la tinereţe se hrăneşte mai mult cu ghindă, jir, zmeură, mere pădureţe, afine, miere de albine, lăstari, diferite rădăcini; la maturitate preferă să se hrănească cu oi, peşti, păsări şi ouăle acestora, iar la nevoie cu cadavre care nu au intrat în putrefacţie. În general este un animal liniştit şi evită oamenii. Atacă numai când este rănit sau pentru a-şi proteja puii. Când se află în pericol se poate căţăra ca o pisică sau poate înota foarte bine. Mersul lui pare greoi deoarece calcă pe toată talpa. Cum vine iarna îşi caută culcuş sub o stâncă sau într-o scorbură de copac bătrân şi intră în somnul hibernal; dacă iarna nu este prea grea, uneori iese în căutare de hrană. Perioada de împerechere ţine din luna martie şi până în iunie. Masculii trăiesc singuratici; femelele îşi păstrează puii lângă ele până când aceştia împlinesc aproximativ doi ani.

Informaţii despre floră

Ultima porţine a acestui traseu străbate o zonă acoperită în special cu jneapăn (Pinus mugo). La nivelul etajului subalpin, echilibrul ecologic este foarte labil şi nici o altă specie nu poate înlocui rolul complex ale jneapănului. Acesta are importanta funcţie de reglare a regimului hidrologic, fiind totodată şi un factor antierozional.

Jnepenişurile se caracterizează printr-o rezistenţă deosebită la vânt şi zăpadă, aceasta datorită elasticităţii tulpinilor sale. Prin fixarea grohotişurilor de la marginea abrupturilor se creează condiţii prielnice pentru înaintarea molidului până la limita altitudinală potenţială. În jnepenişuri îi găsesc hrană şi adăpost foarte multe specii de animale; acestea au un rol deosebit în conservarea genofondului multor ecosisteme din etajul subalpin.

Jnepenişurile de pe platoul central din Masivul Ceahlău au fost în mare parte defrişate pentru mărirea suprafeţelor de păşunat şi, în multe cazuri, folosite de către turişti pentru foc. Aceasta a dus la diminuarea rezervelor de apă freatică, multe izvoare din zona platoului scăzând în debit sau chiar secând. În imediata apropiere a cabanei Dochia se observă o intensificare a eroziunii solului datorită lipsei jneapănului.

Jnepenş distrus

Pentru a restabili o parte a echilibrului ecologic la nivelul platoului central s-au luat o serie de măsuri, precum interzicerea deplasării în anumite zone (cum ar fi, de exemplu, Ocolaşul Mare).

Masivul Ceahlău, maiestuos şi sălbatic, face să vibreze inima tuturor celor care se încumetă să-i urce cărările: vara sau iarna, fie ploaie, soare, vânt sau ninsoare. Pe munte trebuie să fii cu sufletul liniştit şi cu inima deschisă către tot ce te înconjoară; numai astfel te vei putea apropia de natură.

Pe platou
publicitate