Legenda Turnului lui Butu   @   Masivul Ceahlău

Legenda Turnului lui Butu şi Ana este o poveste de dragoste. Se spune că pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, trăia un tânăr pe cât de viteaz pe atât de chipeş şi pe care îl chema Butu. Fata domnitorului, Ana, ispitită de frumuseţea şi vrednicia lui Butu, se îndrăgosti de acesta şi amândoi îşi jurară credinţă veşnică. Dar, pe când se pregăteau de nuntă, numai iată că vrăjmaşii năvăliră în ţară şi Butu trebui să plece la război. Soarta a fost potrivnică celor doi, căci Butu pieri în luptă. Deznădăjduită că tatăl ei hotărâse să o mărite cu un boier de ţară, Ana se duse şi ceru ajutorul unei vrăjitoare. Aceasta îi promite Anei că va face vrăji şi îl va aduce înapoi pe iubitul său, dar în chip de strigoi. Chemat de farmecele vrăjitoarei, Butu apăru pe un cal alb într-o noapte urâtă şi întunecată, o luă cu dânsul pe Ana şi dispărură amândoi în mijlocul fulgerelor, zburând către muntele Ceahlău. Plutind încă deasupra muntelui la venirea zorilor, aceştia sunt prinşi de cântatul cocoşilor. O detunătură înspăimântătoare sparge văzduhul prăvălindu-se asupra fugarilor, care se prăbuşesc prefăcându-se în cele două stânci îngemănate. Astfel le-a rămas numele de atunci: Turnul lui Butu.

Turnul lui Butu
Turnul lui Butu

Pe această temă, Gh. Asachi brodează o legendă pe care o publică pentru prima oară în anul 1823, la sfârşitul broşurii Lupta moldovenilor cu cavalerii crucieri, împreună cu un desen litografiat.


O altă variantă a legendei a fost publicată de D. Gusti în anul 1851 în Kalendar, sub denumirea Butu. În această variantă este vorba de o bătrână, care locuieşte într-o casă undeva în munţi. Văduva îşi aşteaptă fiul dus la vânătoare. Îngrijorată că fiul ei nu se mai întoarce, aceasta pleacă pe munte să-l caute. Timp de o săptămână a umblat după el, împreună cu un pâlc de plăieşi, fără însă a-l găsi. Se spune că acolo, la piciorul stâncii, i-ar fi mormântul.

publicitate